Pentru a intra la facultate a trebuit sa scriu un eseu in care sa reflect asupra lectiilor ce le-am am tras dintr-un roman la alegere. Am ales sa scriu despre All The King’s Men de Robert Penn Warren, un roman despre transformarea lui Willie Stark, un tanar idealist dintr-un stat nespecificat din sudul Statelor Unite intr-un cinic corupt care astfel ascede la puterea suprema in statul sau.
Odata ajuns la putere, Willie Stark construieste spitale, sosele, finanteaza taranii pentru agricultura, ajuta saracii, dar si construieste o masinarie politica bine unsa bazata pe frica, spaga, razbunare si asmutirea maselor catre dusmani. Astfel Willie Stark imbunatateste semnificativ viata tuturor — mai ales a sa si a fideliilor sai.
Willie Stark simbolizeaza coruptia ce este asociata cu populismul. Fie ca este vorba de Huey P. Long — guvernatorul statului Louisiana din anii 30 dupa care este modelat Willie Stark — fie de corespondentii sai romanesti, Radu Mazare, Marian Vanghelie si restul, totul se rezuma la urmatoarea intrebare: acesti oameni lucreaza sincer pentru binele public si se imbogatesc accidental din proces sau ei doresc numai a se imbogati si mai arunca din mila si dezgust un ciolan maselor? Populismul a antrenat coruptia sau coruptia a antrenat populismul? Cine a venit primul, oul sau gaina?
Aceasta este o intrebare asupra careia trebuie sa reflectam inainte de alegeriile prezidentiale. Vrem sa fim condusi de reprezentanti ai unor astfel de oameni pe care, defapt, inca nu ii intelegem, sau dorim sa incercam un altfel de conducator?
Concluzia pe care am tras-o din All The King’s Men este simpla: oamenii ca Huey Long, desi au imbunatatit viata multora, ei raman uitati in placi funerare in orase ca Baton Rouge, Louisiana. Acestia nu sunt comemorati in cartiile de istorie, in cultura cotidiana si in monumentele din Washington D.C. Aceeia sunt oamenii care au guvernat cu adevarat altruist.