Vorbeam in postul anterior despre oportunitatiile pierdute ale prezidentiabililor, in special ale lui Antonescu si a le lui Geoana. Insa marele perdant al ultimelor luni este Traian Basescu. El a ratat sansa de a il face pe Geoana irelevant, pe Antonescu ipocrit si pe el insusi salvatorul tarii dintr-o singura mutare.
Dar nu a facut-o. A tine PDul in brate inca o luna a parut mai important decat realegerea cu un mandat popular covarsitor.
Strategia pe care am descris-o la sfarsitul lunii August, pe scurt spunea asa: fortarea prabusirii guvernului, nominalizarea lui Isarescu ca prim-ministru in contextul in care Antonescu anuntase ca PNL ar fi dispus sa colaboreze cu un guvern condus de Isarescu, iar apoi venirea in fata poporului ca un salvator onest al tarii dispus sa isi dea jos de la putere propriul partid pentru binele tuturor. Pentru varianta completa, click aici. Consider aceasta strategie ca fiind optima in acel moment din punct de vedere politic in contextul alegeriilor si din punct de vedere economic.
Acum, insa aceasta strategie nu mai poate fi aplicata in cazul in care guvernul se prabuseste. Liberalii au reusit prin lansarea acestei idei in diferite ocazii — desi o strategie foarte riscanta la momentul acela pentru ca i-ar fi expus la acest sah mat al lui Basescu — sa isi insuseasca idea unui guvern de tehnocrati. Basescu daca l-ar propune pe Isarescu, sau pe orice alt tehnocrat de prestigiu, Basescu s-ar pleca in fata liberaliilor — un bonus pentru Crin Antonescu.
Eu, totusi mai sper ca Basescu sa il numeasca pe Isarescu prim-ministru la prima ocazie. Desi Basescu ar comite astfel sinucidere politica, macar ar muri cu onoare — onoarea ca in al doisprezecelea ceas a indreptat Romania spre drumul relansarii economice.