Afişele, site-ul şi celelalte vizuale folosite de Sorin Oprescu în campanie au atras atenţia printr-o stea cu şapte colţuri. O socoteală bună în primă instanţă: în condiţiile în care ceilalţi candidaţi au din un mesaj inerţial sau inexistent din punctul de vedere al semnului electoral, steaua în cerc a lui Oprescu e diferenţiatoare. De ce a mizat Oprescu pe stea şi de ce alţi candidaţi nu sunt prea interesaţi de simbolurile care îi reprezintă?
Răspunsul la cea de-a doua întrebare e mai simplu şi creează premise bune pentru analiza de faţă. Simbolurile electorale sunt foarte utile într-o competiţie între mulţi indivizi, pentru un electorat pe alocuri analfabet. Suntem în 2009, într-o ţară în care majoritatea populaţiei ştie să citească un nume, iar candidaţii importanţi la preşedinţie sunt doar în număr de patru (plus alţi câţiva). Prin urmare, simbolul - sau logo-ul - electoral al fiecăruia nu e strict necesar.
Outdoor-ul lui Oprescu
Outdoor-ul lui Sorin Oprescu. Foto: Presa.nu
Şi totuşi e util, aşa cum arată steaua lui Oprescu. Stârneşte discuţii, e memorabil, cel puţin în contextul amorf al celorlalţi candidaţi. Brandingul şi publicitatea comercială fac uz din plin de simbolurile ataşate. Un semn figurativ aşezat lângă un nume de persoană sau de produs nu face decât să potenţeze mesajul abstract-verbal al acestuia. Atunci când nu vorbim de drapelul roşu, verde, albastru şi portocaliu al Microsoft, mărul Apple MacIntosh sau săgeata stilizată Nike, literele care alcătuiesc brandul sunt plasticizate ca în M-ul MacDonald's - care aminteşte forma unui acoperiş - sau aşa cum se întâmplă cu firul electric din literele care alcătuiesc CNN, de la Cable News Network, "reţeaua de ştiri prin cablu" în sens literal-originar.
Concluzia e clară: specialiştii în comunicare politică implicaţi în campaniile candidaţilor importanţi ar fi putut uza de această armă, poate mai puţin la Traian Băsescu, cum se va vedea mai jos. Cu excepţia echipei Oprescu, ei au rămas în binecunoscuta notă a lipsei de imaginaţie.
De ce nu vedem săgeata lui Crin Antonescu
Cel mai ofertant şi încărcat de tradiţie semn electoral este cel al liberalilor, preluat de Crin Antonescu. Conform Symbols.com, este unul din cele mai vechi şi mai comune semne folosite în ideograme. Se leagă de una din primele arme ale culegătorului-vânător, arcul cu săgeţi. În "Dictionary of Symbols" (J.E. Cirlot), este menţionat ca accesoriu al lui Apollo şi al Dianei, asimilată cu raza soarelui şi puteri supreme.
Recuperată de la liberalii interbelici, săgeata ascensională, albastră pe fond galben (sau, mai nimerit pornind de la Apollo-Diana, pe dos) ar fi o jucărie favorită pentru orice art-director creativ. De la stânga la dreapta, cum este trasată, e pur şi simplu diagonala "pozitivă" din orice compoziţie, iar sensul e net şi tranşant: progres şi acumulare, existenţă activă - atribute ale liberalismului dintotdeauna. Ea este firesc prezentă pe afişele candidatului liberal. De ce nu o remarcăm?
Motivul e simplu. Sigla PNL e preluată ca atare, neschimbat, din vremurile dinaintea Alianţei D.A. Deşi a cheltuit sume importante pentru comunicarea politică, PNL n-a trecut de ani de zile printr-o rafistolare de logo. Pe afişul lui Crin Antonescu, PNL e scris cu ceva ce pare un dizgraţios Arial Black Italic sau Oblique. Arialul, în sine, e o idee stupidă pentru orice tip de creaţie publicitară sau jurnalistică: un sans-serif care a substituit, în grabă, elegantul şi perenul Helvetica în calculatoarele Microsoft, dintr-un motiv legat de copyright. E la îndemâna tuturor secretarelor, fiindcă e default-ul pentru formatele de titlu din Microsoft Word. Singurul loc unde e la el acasă e pe ecranul calculatorului, ca font lizibil şi existent în mai toate computerele din 1990 încoace, dar în niciun caz ca semnal elegant, particular. Şi nu internetul sau fişierele Word sunt direcţia de comunicare principală a unui candidat la prezidenţialele din România.
Afiş de pe site-ul candidatului PNL, Crinantonescu.ro
Singura scuză a echipei Antonescu este aceea că în comunicarea politică, un concept trimis de la centru se multiplică în nenumărate tipografii, imprimante şi aşa mai departe, pe cele mai diverse suporturi. Simplitatea e necesară, e drept: un roşu mai închis gândit pentru PSD, de exemplu, nu are corespondent în materialul textil sau plasticul pe care se imprimă bannere, pancarte şi alte promoţionale. De aceea se preferă culorile pure şi fonturile compatibile cu "orice".
Cu toate acestea, nu exista niciun impediment pentru ca afişele lui Crin Antonescu şi în general logo-ul PNL să fie trimis de la centru spre filiale în format bitmap (poză). Toate problemele se elimină foarte simplu, pe orice calculator capabil să scoată o imagine A 4 la imprimantă.
Cu alte cuvinte, săgeata lui Crin Antonescu e grozavă, cu excepţia faptului că nu produce niciun fel de impresie şi putea foarte bine lipsi.
Trandafirii lui Geoană: se văd fiindcă se văd de mult
Ceva asemănător se întâmplă şi cu semnul lui Mircea Geoană, cei trei trandafiri preluaţi de la PSD. Interesant e că numele acestui partid se scrie cu aceleaşi litere ca al PNL, Arial sau un derivat, însă "drept" şi mai subţire. Situaţia e grăitoare pentru grija cu care îşi gestionează logo-urile partidele politice. Pentru PSD, în general, cei trei trandafiri înseamnă de asemeni amintiri nu tocmai plăcute, despărţirea FDSN de FSN-ul lui Petre Roman, la care a rămas floarea unică. Pe logo-ul PSD + PC şi însemnul candidatului stă într-un dreptunghi asemănător cu cel al alianţei D.A. din 2004, iar cei trei trandafiri sunt stilizaţi aşa cum sunt din vremuri imemoriale. Are rost un astfel de semn electoral pe buletinul de vot, de exemplu?
Trandafirii PSD + PC pe Mirceageoana.ro
Răspunsul e vag afirmativ. Istoria de mai sus, care nu favorizează semnul, contează mai puţin. Electoratul PSD e tradiţionalist şi fidel, a pus posibil ştampila pe acelaşi semn şi în 2004, şi în 2000, şi în 1996. Provine din zone sărace/rurale şi ar putea, eventual, avea oarecari probleme legate de descifrarea literelor. Sunt cei trei trandafiri sexy pentru tineretul de stânga, studenţimea cultivată şi idealistă, zone căutate de socialişti dintotdeauna? Fără îndoială că nu. Dar a mizat PSD-ul pe aşa ceva în campanie, în general?
De ce n-are Băsescu simbol (decât pe buletinul de vot)
Partidul care îl susţine pe preşedintele în exerciţiu, PD-L, are probleme cu vechea identitate, socialistă. Ar fi fost la îndemână ca Traian Băsescu să defileze în actuala campanie cu trandafirul moştenit de la FSN, prezent în logo-ul PD-L, dar inexistent în vizuale. În ultimă instanţă, "problema de simbol" a lui Băsescu porneşte de la oportunismul ideologic al PD-L, un partid care s-a autodefinit în ultimii ani ca "popular", dar include cuvântul "liberal" în nume. În plus, un trandafir asociat numelui Băsescu stârneşte anumite asociaţii de idei olfactive, la nivel scăzut, ca să nu mai vorbim de trimiterea subliminală la un alt candidat, posesor de nume de floare (Crin Antonescu). Nu am văzut trandafirul PD-L decât pe specimenul buletinului de vot, unde toţi candidaţii au câte un însemn.
Pe Basescu.ro, în locul unui semn electoral propriu-zis găsim "fiţa" 471/300
În lipsa trandafirului, echipa lui Băsescu s-a concentrat, totuşi, în mod interesant, pe un alt grafism, evident în mai toată campania: "fiţa" cu cei 471 care se transformă în 300. Motivul pentru care cifrele sunt prezente pe coperta mai tuturor revistelor de femei este că un anumit gen de creier are un apetit special pentru ele şi le reţine ca atare. Construcţia 471/300 ţine deci, cumva, locul inutilizabilului trandafir şi acreditează încă odată ideea că referendumul e direcţia principală de campanie a preşedintelui în exerciţiu, campanie care e una preponderent negativă. Oficialul, dar deloc convingătorul "Băsescu pentru România" aproape că nu mai contează. Arătam într-un alt loc beneficiile referendumului ca temă pentru prezidenţiale: Traian Băsescu face mai mult decât să-şi critice adversarii, foloseşte vorbe care devin fapte.
Heptagrama lui Oprescu: singurul semn care funcţionează
Spuneam la început că echipa lui Sorin Oprescu a avut o idee bună prin etalarea apăsată a unui nou semn electoral, steaua cu şapte colţuri în cerc. Steaua a stârnit discuţii şi a fost interpretată, cel puţin o dată, ca pe o clipire cu ochiul adresată electoratului de etnie evreiască. Interpretarea e discutabilă, fiindcă semnul poporului evreu este Steaua lui David, cea cu şase vârfuri. A lui Oprescu are şapte.
Cu oricâte colţuri, steaua este, după J.E. Cirlot ("A Dictionary of Symbols"), un simbol al spiritului, care include şi un sens legat de multiplicitate. Cirlot mai spune câte ceva despre Jung şi corespondenţele mithraice ale stelei. Chiar dacă vorbim numai de şapte vârfuri, asocierile sunt însă nenumărate, le găsim şi în Wikipedia: de la vrăjitorii Wiccani, la Cabală (o heptagramă uşor diferită, obtuză) şi multe altele. Dacă echipa lui Oprescu a căutat vreo filiaţie imagistică, în niciun caz nu e vorba de Wiccanii amintiţi, nişte neo-păgâni care s-au apucat de voodoo prin 1954, odată cu fondatorul Gerald Gardner, un funcţionar britanic pensionar. Idem, referitor la steagul Poliţiei Tribale Navajo. Ceva ce seamănă a intenţie s-ar putea regăsi însă în conotaţiile alchimice, legate de vitriol, pe care le menţionează Horus Media. Legătura cu Paracelsus şi medicina medievală îl caracterizează bine pe un politician care a fost ironizat şi de adversari cu un simbol cu conotaţii medicale, şarpele, în campania pentru primărie. E vorba de materialele aruncate pe piaţă in extremis de perdantul Vasile Blaga, Buldogul versus şarpele.
Una peste alta, dincolo de conotaţiile culturale, simbolul lui Oprescu a funcţionat pentru simplul motiv că a fost etalat vizibil şi a strânit dezbaterea menţionată. Desigur că heptagrama nu câştigă de una singură alegerile şi nu are legătură cu cel mai bun preşedinte pentru România. Echipa de comunicare e, totuşi, singura care a creat un semn electoral vizibil.
Ceilalţi candidaţi: simboluri "ca să fie"
Corneliu Vadim Tudor rămâne în cheia avicolă a vulturului PRM, preluat de pe stema lui Petru Rareş. Poate, contează, dat fiind că Vadim ar putea miza pe un electorat la fel de peren ca şi cel al PSD. Partidul Alianţa Socialistă şi Rotaru Constantin mizează pe soarele cu "PAS" în mijloc, care poate duce cu gândul la alegerile care au însemnat începutul catastrofei comuniste, din 1946. Partidul Verde şi Remus Cernea vin cu o floricică, iar Ovidiu-Cristian Iane şi Partidul Ecologist, cu un brăduţ. Ungurii şi Kelemen Hunor rămân cu simbolul vegetal cunoscut, iar Gigi Becali şi PNG vin cu aceeaşi stea cu opt colţuri (apropo, destul de cunoscută ca simbol islamic...). Mai există un Potîrcă Constantin-Daniel care se marchetează cu o Roză a vânturilor, lăsăm cititorii să deducă ce vor din ea.
Simboluri puse "ca să fie", cu şanse mici de a stârni vreo reacţie la electorat. Fie ea şi aceea de recunoaştere.
Funcţionează simbolurile prin încărcătura culturală?
În heraldică şi ocultism, trandafirul solitar este simbolul perfecţiunii, al realizării totale, spune acelaşi, menţionat, "Dictionary of Symbols". Are asta vreo legătură imediată cu preşedintele Băsescu? Evident, nu: pe vizualele campaniei, el ar fi amintit de socialismul abandonat şi consangvinitatea cu PSD-ul pe care candidatul Băsescu încearcă să îl demonizeze. Greu de spus dacă vulturul lui Vadim se leagă în mintea alegătorului de reveriile voievodale ale aceluiaşi sau dacă soarele PAS e un inhibitor masiv, dată fiind povestea cu Blocul Partidelor Democrate din 1946 şi furtul de voturi de la PNŢ şi PNL. În cazul lui Oprescu, trimiterea la alchimie şi vitriol e coerentă cu personalitatea şi trecutul profesional al candidatului, dar are puţine şanse de a spune ceva electoratului. Astfel de înţelesuri ascunse ţin mai curând de o gândire magică a echipei de creaţie sau de dorinţa de a lua ochii clientului, decât de comunicarea eficientă, cu excepţia cazurilor când simbolurile devin şarade, intrigă.
Una peste alta, din unghiul de vedere folosit în analiza de faţă, lucrurile arată destul de prost la prezidenţialele din 2009: nu există nimic de felul celebrului Ardei gândit de Felix Tătaru pentru Traian Băsescu în 2004. E drept, aşa cum am arătat deja, nu numai semnele electorale contează, iar performanţele echipei de campanie nu se pot substitui celor ale candidatului. Totuşi, ideile amuzante, creative, clare ajută. Mai ales la electoratul inteligent.