Tuesday

Cum a devenit gripa porcină sperietoare naţională

În săptămâna în care a fost internată pentru gripa porcină, Lorena Papamanci (nu e cea din imagine) şi-a cam dezamăgit prietenii, din câte i s-a părut. Abia întoarsă din Olanda, a trebuit să petreacă mai multe zile la spitalul Balş, pentru că, deşi prezenta simptome uşoare, analizele au relevat că avea virusul H1N1 în organism. Aparenta dezamăgire a prietenilor îngrijoraţi, care o sunau în disperare, venea după ce aflau că fata nu avea simptome ieşite din comun.


Detaliile de mai sus sunt dintr-unul din puţinele articole din presa română care explică modul în care se manifestă, în general, gripa porcină. A apărut în Evenimentul zilei, una dintre puţinele instituţii româneşti de presă care nu s-au îmbarcat în vagonul cu panică.

Adesea, însă, gripa porcină, cunoscută drept A/H1N1 sau, mai simplu, H1N1, după numele virusului care o provoacă, a fost (şi încă mai este) subiectul unor articole şi relatări ce păcătuiesc prin tonul alarmist şi sărăcia informaţiilor de context. Autorităţile au conlucrat cu succes - şi cu sau fără voie - la instaurarea unei psihoze naţionale, prin comunicări ambigue şi prăpăstioase şi o serie de măsuri ce par disproporţionate, cum este închiderea şcolilor la apariţia a trei cazuri în trei clase diferite. (Cu variaţiuni halucinante, precum închiderea a cinci facultăţi în Constanţa pentru că s-a îmbolnăvit o profesoară; rectorul Universităţii Ovidius a declarat că măsura a fost luată pentru „dezinfectare", deşi gripa se transmite pe calea aerului, de la om la om).

Şi uite aşa, o gripă care are în cele mai multe cazuri manifestări uşoare şi care de obicei nu este letală, nici pentru cei cu simptome serioase, decât dacă nu este tratată la timp, a ajuns un fel de balaur îngrozitor ce îngheaţă sângele în vine (sau, mă rog, îl urcă la peste 38 de grade, în cazul unora dintre bolnavi), perturbă procesul educaţional şi scoate peri albi reporterilor speciali trimişi să ocupe timpii de antenă cu relatări în direct din faţa spitalelor patriei.

Nu vreau să diminuez importanţa gripei porcine. Însă orice caz e raportat cu gravitate, spitalele intră în carantină, iar bolnavii sunt băgaţi prompt la izolare, chiar dacă au forme uşoare ale gripei şi ar putea foarte bine să rămână o săptămână acasă, să doarmă în patul lor, să bea ceai fierbinte şi să se uite la televizor, eventual chiar la ştirile apocaliptice despre gripa porcină.

Oarecum revoltat de exagerările din presă şi de pe la conferinţele oficialităţilor, am scotocit puţin pe net şi am publicat, acum câteva zile, pe jurnalismonline.ro, o însemnare în care am scris că teama de gripa ucigaşă este nejustificată. Asta având în vedere că, spre exemplu, în SUA au murit vreo mie de oameni, de la începutul anului, de pe urma complicaţiilor cauzate de H1N1, în timp ce gripa obişnuită, aşa-numită sezonieră, cauzează anual, direct sau în conjucţie cu alte afecţiuni, 36.000 de morţi printre americani.

Articolul de faţă nu e o reluare a aceluia, ci o trecere în revistă a modului în care presa şi autorităţile au reacţionat până acum şi o încercare de explicare a cauzelor pentru care un virus, e drept, nou şi imprevizibil, însă nu din cale-afară de periculos, a căpătat proporţii de sperietoare universală.

Cronologie

Primele semnale alarmiste au apărut în primăvară, nu fără temei, având în vedere informaţiile care veneau din Mexic, unde un nou virus gripal provoca, pare-se, un număr neobişnuit de decese.

Virusul a trecut rapid graniţa, în SUA. Acolo, însă, nu s-a dovedit a fi mai ucigaş decât gripa sezonieră. După o perioadă de alertă, autorităţile medicale americane au trecut la declaraţii prudente, ce vorbeau despre o posibilă şi greu explicabilă evoluţie diferită a virusului în SUA (spre deosebire de experţii cu funcţie de la noi, nimeni, în America, nu s-a apucat însă să facă în mod public prognoze privind numărul de îmbolnăviri şi decese – cea mai serioasă declaraţie a fost că H1N1 va face cu siguranţă victime şi în SUA, o estimare de bun simţ, având în vedere că şi gripa sezonieră provoacă zeci de mii de decese pe an).

A urmat, la scurt timp, explicaţia pentru aparenta diferenţă de manifestare a virusului în Mexic, faţă de SUA. Pe de o parte, au arătat specialiştii, probabil că multe dintre decese au fost puse în mod greşit pe seama virusului. Pe de altă parte, era şi o problemă iscată de particularităţi culturale: mulţi mexicani preferă, când se îmbolnăvesc, să se trateze singuri şi nu se prezintă la spital decât atunci când nu se mai pot ţine pe picioare – adesea, prea târziu. De altfel, prima victimă a virusului, o femeie, diagnosticată şi tratată greşit de un medic privat, a ajuns la spital când deja era toată vânătă, la vreo opt zile de când se îmbolnăvise. Suferea şi de diabet, iar medicii nu au mai putut împiedica agravarea stării ei de sănătate. A făcut o pneumonie care i-a afectat plămânii şi în cele din urmă i-a provocat moartea, în urma unui stop cardiac.

Lucrurile se linişteau, deja pe continentul nord-american. Pe lângă faptul că gripa era mai blândă decât se crezuse iniţial, urmau lunile de vară, când viruşii gripali stau liniştiţi, la locurile lor. Cercetătorii lucrau deja la un vaccin pentru la toamnă, când se aşteptau la revenirea în forţă a gripei de tip A/H1N1.

Pe plan global, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) avertiza că gripa se va transforma într-o pandemie, dar avea grijă să explice că nivelul de alertă pandemică, ce avea să fie ridicat succesiv până la cota maximă, 6, nu se referă la gravitatea bolii, ci la răspândirea ei geografică.

Cum s-a mutat doamna gripă în România

În România, unde morţii din Mexic, îmbolnăvirile din SUA şi măsurile de carantină aplicate zborurilor din America dăduseră destul combustibil presei cu apetit pentru subiecte incendiare, iar gripa fusese deja botezată „Boala care a îngrozit Planeta", lucrurile nu se opreau aici. O traducere greşită a unui fragment dintr-un articol din New York Times a inflamat postul Realitatea TV, care a declanşat o întreagă dezbaterea pe marginea faptului că ziarul american ar fi insinuat că virusul gripei porcine provine din România. De fapt, articolul nu făcea o asemenea afirmaţie, dar asta nu a împiedicat ca scandalul să nu fie amplificat de mediul politico-administrativ. Au apărut reacţii indignate de la autorităţile sanitar-veterinare, care au calificat drept aberantă „afirmaţia" New York Times. Ridicolul a ajuns până la ministrul sănătăţii, Ion Bazac, care a luat şi el de bun subiectul şi s-a acoperit de penibil declarând că ce a făcut ziarul american e o „mare porcărie", care aduce prejudicii imaginii de ţară a României. Mai mult, s-a apucat să facă legături între apariţia articolului şi aşa-zisul proprietar mexican al New York Times (deşi ziarul nu este în proprietatea vreunui om de afaceri din Mexic), care ar avea interesul să arunce pisica moartă în ograda patriei noastre.

Odată cu venirea toamnei şi apariţia primelor cazuri, subiectul gripei porcine şi-a făcut, desigur, reintrarea în forţă, atât în presă, cât şi pe agenda autorităţilor. Secretarul de stat Adrian Streinu Cercel, om cu o statură de adevărat profesionist în rândul medicilor, a ţinut afişul. El a vorbit despre măsuri drastice, cum ar fi pedeapsa cu până la doi ani închisoare pentru persoanele care nu se izolează la domiciliu, şi fost citat în presă cu afirmaţii ce anticipau o adevărată catastrofă, cum ar fi aceea că noul virus va face minimum 20.000 de morţi. Mai târziu, el a spus că s-a referit, de fapt, la o proiecţie făcută într-un document, care estimează că numărul deceselor pe continentul european ar putea ajunge la 220.000. Acuzat de preşedinţie, parlament şi o parte a societăţii civile că a creat panică inutilă, Streinu Cercel şi-a anunţat demisia, dar a fost păstrat în funcţie de ministrul interimar al sănătăţii, Adriean Videanu.

De ce?

Combinaţia de măsuri radicale (din partea autorităţilor) şi relatări alarmiste (din partea mass media) nu e specifică doar României. Sunt ţări în jurul nostru care au luat decizii şi mai serioase. Bulgaria, de exemplu, mult mai grav afectată ca noi, a anunţat că închide toate şcolile săptămâna aceasta.

În România, totuşi, H1N1 nu pare să fi afectat atât de multă lume pentru a justifica teroarea care a cuprins naţiunea. Ce a provocat, totuşi, asemenea reacţii la nivelul presei şi al autorităţilor? Există câteva cauze, lăsând la o parte teoriile conspiraţioniste care aduc în discuţie presupusa influenţă a marilor companii farmaceutice (ce ar avea interesul să vândă medicamente şi vaccinuri), sau a unor cercuri politice (ce ar dori să deturneze atenţia publicului):

    caracterul tabloid al mass media;
    neprofesionalismul şi slaba documentare a unor jurnalişti;
    lipsa de experienţă în comunicarea publică a unor oficiali guvernamentali;
    neîncrederea autorităţilor medicale în capacităţile sistemului spitalicesc.

(Fac precizarea că aprecierile la adresa mass media au caracter general; există şi instituţii de presă care şi-au făcut treaba cum trebuie, chiar dacă relatările alarmiste şi panicarde au prevalat. Trebuie să remarc, de asemenea, că atât presa, cât şi autorităţile au devenit mult mai ponderate în ultimele zile.)

Reflexul tabloid

Există în mass media de la noi o şcoală de gândire ce domină, în ultimii ani, discursul jurnalistic. Potrivit acesteia, informaţiile trebuie să fie şocante, senzaţionale şi spectaculoase pentru ca publicul să le guste. În goana după audienţă, ziare, televiziuni, radiouri pun accent pe şoc şi groază, în loc să încerce să ofere conţinut util, interesant şi relevant.

Efectele acestei concepţii sunt vizibile mai ales în relatarea inundaţiilor, cutremurelor şi altor fenomene naturale. Reporterii care relatează „de la faţa locului" se plantează cu cizmele în mijlocul celei mai mari bălţi, pentru a arăta grozăvia, chiar şi atunci când în jur e uscat. Ultimul cutremur, relativ mititel, a oferit prilejul unor relatări apocaliptice, în care sfaturile despre supravieţuire se împleteau cu estimările privind numărul şi gravitatea replicilor ce urmau să vină.

Panica vinde, ştiu editorii, iar modelul clasic este celebra serie de articole din Libertatea cu un aşa-zis expert în cutremure, Virgil Hâncu, adoptat apoi şi de OTV. În urmă cu ani de zile, mii de oameni dormeau în câmp sau la rude din cauza „informaţiilor" oferite în ziar cu privire la iminenţa producerii unui seism.

Desigur, reflexul tabloid nu se manifestă numai prin astfel de subiecte de mare impact. Unul dintre efecte este adoptarea unghiului de abordare celui mai spectaculos în relatarea unor evenimente; cu alte cuvinte, jurnaliştii preferă adesea să scoată în evidenţă ceea ce ei consideră mai spectaculos, uneori în dauna unor informaţii potenţial mai relevante. Un exemplu: în articolele despre programul Statelor Unite de vaccinări împotriva noii gripe, unii au găsit de cuviinţă să scoată în evidenţă, prin titrare, faptul că bătrânii nu vor fi imunizaţi – deşi ar fi fost mult mai important să aflăm care sunt grupurile cu prioritate la vaccinare, pentru că acestea sunt considerate cele mai vulnerabile. Un alt exemplu: unele texte au scos în faţă, din declaraţiile lui Streinu Cercel, faptul că bolnavii care nu se izolează ar putea face puşcărie, în loc să pună accentul pe alte informaţii, mult mai utile, oferite de secretarul de stat într-o apariţie publică. Ambele exemple trimit cu gândul la situaţii apocaliptice, în care bătrânii sunt abandonaţi, iar cei care nu respectă măsurile oficiale sunt pedepsiţi sever.

Neprofesionalism, slabă documentare

Mulţi jurnalişti au ignorat, în relatările pe subiectul noii gripe, reguli jurnalistice elementare, cum ar fi punerea faptelor în context. Multe dintre miturile şi informaţiile false care circulă ar fi putut fi contracarate dacă ziariştii ar fi furnizat detalii care să ofere o imagine completă.

Am citit pe HotNews (altfel una dintre instituţiile de presă care au relatat cu profesionalism despre gripă) un rezumat pe puncte al lucrurilor pe care Streinu Cercel le-a comunicat într-o întrunire. La un moment dat, oficialul amintea de un raport al UE ce arăta că se pot înregistra între 40.000 şi 220.000 de decese, dar articolul nu lămurea despre ce arie geografică e vorba sau dacă estimarea se referea exclusiv la H1N1.

În articolul din Evenimentul zilei la care făceam referire mai sus, în care o studentă relatează perioada pe care a petrecut-o internată în spital, autoarea povesteşte că iniţial s-a tratat cu antibiotice. Editorul articolului ar fi trebuit să precizeze că acestea sunt ineficiente în cazul gripei, care este provocată de un virus, nu de o bacterie, deci poate fi tratată cu antivirale.

Chiar şi celebra declaraţie a lui Streinu Cercel privind faptul că estimarea de 20.000 de morţi ar fi un „mizilic", dincolo de faptul că e o stângăcie din partea oficialului, a ajuns să ţină afişul din cauză că a fost scoasă din context, iar jurnaliştii n-au ştiut să ceară explicaţii suplimentare, care ar fi lămurit lucrurile. Streinu Cercel se referea la o anumită estimare la nivel european, dar s-a înţeles că ar fi vorbit despre ce urma să se întâmple în România. Jurnaliştii ar fi trebuit să insiste şi să clarifice problema. Atunci când e vorba de asemenea cifre, nu putem arunca toată răspunderea în cârca unui intervievat care se exprimă confuz. Rolul jurnalistului este tocmai de a desţeleni discuţia.

Stângăcii de comunicare la nivelul autorităţilor

Exemplul de mai sus arată că oficialii duc lipsă de pregătire în comunicarea mesajelor publice. De fapt, discursul lui Streinu Cercel a fost, în mare parte, departe de tonul panicard care a reieşit atunci când lucrurile au fost scoase din context sau neîndeajuns explicate. Un funcţionar guvernamental ar trebui, însă, să ştie să prevină asemenea confuzii, mai ales atunci când e vorba de lucruri cu un asemenea impact în rândul publicului. Neîncrederea autorităţilor în capacitatea sistemului de îngrijire de a face faţă unei epidemii majore. Măsurile anunţate de autorităţi, ba chiar şi tonul alarmist adoptat de acestea, iau în calcul cel mai prost scenariu posibil. Organismul este mai vulnerabil faţă de virusul H1N1, tocmai pentru că este nou, iar asta îl face mai contagios. Chiar şi în condiţiile în care numărul cazurilor grave este mic, o epidemie masivă are potenţialul de a aduce un număr mare de persoane infectate în spitale. Asta poate duce la o criză generată de numărul limitat de paturi şi de costurile de spitalizare. Cu alte cuvinte, autorităţile preferă să sufle şi în iaurt, ca să nu se ardă cu ciorba.

Mituri despre gripa porcină

Din cauza proastei informări, circulă o serie întreagă de neadevăruri sau adevăruri parţiale, unele dintre ele propagate chiar de către autorităţi şi jurnalişti. Iată două dintre cele mai răspândite: „Gripa porcină are o rată de mortalitate de 8 ori mai mare decât a gripei obişnuite". „Gripa porcină are o rată de mortalitate de 6-7%. Nu există informaţii care să indice că gripa porcină ar fi mai letală decât gripa sezonieră. În SUA sunt în jur de 1.000 de victime în acest an de pe urma complicaţiilor cauzate de H1N1, în timp ce numărul estimat al celor decedaţi din cauza gripei sezoniere trece de 30.000. În plus, o nouă teorie susţine că de fapt numărul celor infectaţi cu H1N1, dar nediagnosticaţi, ar fi putut fi de ordinul milioanelor numai în SUA – ceea ce ar reduce şi mai mult rata mortalităţii. E posibil ca cifra de 6-7% să provină dintr-o confuzie: cea mai cumplită epidemie de gripă a izbucnit în 1918. Se estimează că „Gripa spaniolă", care era, de fapt, H1N1, a ucis atunci între 40 şi 100 de milioane de oameni, iar rata de mortalitate calculată variază şi ea între 2% şi 20%. Actuala epidemie, însă, este, deocamdată, mult mai blândă. Pe de altă parte, există o serie de studii care indică faptul că gripa nouă de tip A diferă de cea sezonieră (B şi C) în evoluţia cazurilor grave, care, însă, sunt puţine. Un raport OMS precizează că şi cazurile cele mai grave sunt tratabile dacă se intervine rapid. Gripa nouă diferă de cea sezonieră prin faptul că afectează mai ales persoanele sănătoase. Şi H1N1, la fel ca alţi viruşi gripali, pare să afecteze cu precădere persoanele deja vulnerabile. Gravidele, persoanele cu obezitate severă, cei suferinzi de afecţiuni pulmonare (de exemplu astm) par să fie categoriile cele mai vulnerabile în faţa gripei porcine. Un studiu efectuat în 24 de state americane a relevat că cei mai mulţi dintre cei spitalizaţi cu gripă porcină (73% dintre cei internaţi şi 68% dintre pacienţii care au decedat) aveau cel puţin o boală care îi făcea vulnerabili (cel mai des, astm).