Am adunat în ultimele zile o colecţie, mică dar elocventă, despre cum nu ştim să ne vindem. Nu ţara, ci marfa. Şi, de fapt, nu noi, ci unii dintre cei cărora fie le-am putea fi, într-o zi, clienţi, fie le suntem deja. Fără a generaliza, am spune că am fost ghinionişti.
Dacă am generaliza, atunci am scrie că, după 20 de ani de tranziţie şi capitalism, „clientul nostru” nu e „stăpânul nostru”, ci o victimă a neputinţei vănzătorilor de a înţelege comerţul. Vestea bună e că se mai şi întoarce împotriva lor, dar numai atunci când dăm drumul la presiune.
În seara de Ajun, un prieten a ajuns în Piaţa Obor, să-şi cumpere brad. Auzind preţul mare, a încercat să negocieze, a primit, de la soţia vânzătorului, o replică-surpriză: „Eşti cam zgârcit!”. Când i-a cerut să vorbească cuvincios, prietenul nostru s-a trezit cu vânzătorul din ce în ce mai aproape de el şi cu o avalanşă de înjurături pe cap. În plus, omul ţinea ameninţător un topor, cu care, de obicei, ciopârţea tulpinile brazilor. Prietenul nostru a scos telefonul şi a apelat 112. Un echipaj de poliţie a venit în câteva minute, iar vânzătorul agresiv a fost amendat cu 1000 de lei noi. Cât despre amicul nostru, a primit de la poliţişti un sfat, să evite, cât poate, Piaţa Obor, dar şi mulţumiri pentru „spiritul civic”. În Ajun, omul şi-a luat o oră din timpul lui, deşi putea să plece mai departe, să cumpere bradul şi să ajungă acasă mai devreme. Uneori, e simplu.
Tot în Ajun s-au făcut două luni de când un bloc dintr-un cartier bucureştean nu este alimentat cu gaze. Firma care a executat lucrări în toate apartamentele a promis că oamenii vor avea gaze de Crăciun şi nu s-a ţinut de cuvânt. Istoria: lucrările, nu vitale, au fost propuse de conducerea blocului şi executate de o firmă; Distrigaz, care trebuia să le aprobe, a constatat că nu au fost executate cum trebuie, aşa că a oprit gazele. La multe săptămâni de atunci, firma n-a reuşit să mişte lucrurile, ci doar să atragă mânia clienţilor, adică a locatarilor. Aceştia, însă, s-au mulţumit să aştepte „rezolvarea”, care n-a venit.
Într-un alt cartier din Bucureşti, o companie de televiziune prin cablu a fost apelată de cel puţin cinci ori în trei săptămâni pentru a regla posturile TV. Majoritatea se vedeau cu dungi, iar prima echipă de la cablu, care a observat că problema venea din „tabloul” de pe scara blocului, a promis că a doua zi va reveni pentru a rezolva. După trei săptămâni, în care locatarii au sunat de mai multe ori reclamând problema, un prieten al nostru le-a promis celor de la cablu că, dacă nu reglează posturile până a doua zi dimineaţa, va începe o campanie pe Internet şi la televiziuni, împotriva firmei. Şantajul a avut efect, iar de Crăciun blocul a avut televiziune prin cablu fără dungi.