O clădire din Braşov sau blocurile de lângă Piaţa Moghioroş, însemnate încă de gloanţe. Poveştile părinţilor. Imagini televizate cu execuţia Ceauşeştilor. Zâmbetul entuziast al lui Ion Iliescu. Puloverul roşu al lui Petre Roman. Panică. Dezinformare. Haos. Sunt câteva dintre lucrurile pe care le spun tinerii născuţi după căderea comunismului atunci când sunt întrebaţi ce le vine în minte dacă se gândesc la evenimentele din decembrie 1989.
de Alexandru Brăduţ Ulmanu
Ce puteţi citi mai jos este rezultatul unor încercări de a vedea cum se raportează la comunism şi la momentul căderii regimului de acum 20 de ani tineri care s-au născut chiar în preajma evenimentelor din decembrie 1989. Prima generaţie liberă de comunism. Fără a avea nicio clipă pretenţia unui studiu ştiinţific şi exhaustiv, am adunat păreri prin intermediul unui blog, al Facebook, al programelor de mesagerie instant şi prin e-mail, dar şi printr-un chestionar completat de vreo 30 de studenţi din anul I la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti. Le mulţumesc pe această cale, ca şi lui George Hari Popescu, cel care s-a ocupat de distibuirea, strângerea şi transmiterea chestionarelor (răspunsurile sunt redate integral la finalul acestui articol).
Maria Cărbunaru are 18 ani. Este din satul Nereju, judeţul Vrancea şi merge la liceu în Focşani. Alături de câţiva colegi şi cu ajutorul unor profesori a pornit un proiect despre comunism, publicat pe site-ul Thinquest. Ideea proiectului: "să vadă şi ăştia care n-au văzut decât democraţie care e treaba cu comunismul". Pe lângă pagini despre dizidenţii anti-comunişti şi despre închisorile în care erau aruncaţi "politicii", site-ul cuprinde câteva mărturii de la supravieţuitori ai opresiunii comuniste, inclusiv trei foşti deţinuţi din Nereju, intervievaţi chiar de Maria. Ar fi trebuit să fie patru, dar unul a refuzat să vorbească, iar Maria se întreabă de ce.
"Care este ispita de acum?" se mai întreabă tânăra într-un e-mail. Tot ea îşi răspunde: "să ignorăm aceste lucruri, sau să le exagerăm… Mă tem că pentru a nu cădea nici într-o parte, nici în cealaltă, trebuie multă luciditate".
Puţini tineri din generaţia Mariei au însă imboldul de a învăţa la prima mână despre comunism. La 20 de ani de la căderea regimului totalitar, mulţi dintre cei de-o vârstă cu tranziţia asociază evenimentelor din decembrie 1989 imagini de la televizor, din presă ori de pe internet, amintiri ale membrilor mai maturi ai familiei sau, în puţine cazuri, urmele încă vizibile ale confruntărilor.
"Haos" şi "panică" - Revoluţia ca un Titanic
I-am întrebat pe câţiva dintre ei care sunt primele lucruri care le vin în minte când se gândesc la acel moment. "Haos", "degringoladă", "panică", "dezorganizare", "confuzie" sunt cuvinte care revin des în răspunsuri. Termeni potriviţi mai degrabă descrierii unei catastrofe sau unui accident precum cel al Titanicului. Cineva a folosit chiar cuvântul "neprofesionalism", fără să precizeze la ce s-a referit exact.
O altă familie de cuvinte des întâlnite în răspunsurile tinerilor: "revoluţie" şi, într-o măsură ceva mai mică, "revoltă". De unde se vede că, în ciuda incertitudinii care există cu privire la natura reală a evenimentelor din decembrie şi a reticenţei multora (inclusiv a autorului acestor rânduri) de a numi "revoluţie" momentul căderii comunismului, termenul şi-a făcut totuşi loc în conştiinţa tinerilor. Manualele şcolare şi discursul oficialităţilor şi-au spus probabil cuvântul în acest caz.
Puţine experienţe personale, însă impact deosebit al mass media
Impresiile tinerilor despre decembrie 1989 par modelate doar într-o mică măsură de experienţe personale. Poveştile părinţilor despre adăpostirea în clădirea Romtelecom sau despre participarea la manifestaţii; urmele gloanţelor pe clădiri în Bucureşti sau Braşov; tatăl unui student, aproape să fie împuşcat în timp ce făcea de gardă la institutul unde lucra -- doar o cincime din cei ce au răspuns chestionarului nostru au legat evenimentele din 1989 de astfel de lucruri. Sigur, un studiu cu valoare ştiinţifică ar trebui să cuprindă un eşantion mult mai larg, însă chiar şi aşa se poate trage concluzia că tinerii născuţi odată cu căderea comunismului au mult prea puţin contact cu mărturii nemijlocite despre evenimentul care, că vor sau nu, le marchează existenţa.
Dacă studiem termenii folosiţi de tineri când descriu căderea regimului comunist iese în evidenţă, în schimb, impactul deosebit al imaginilor transmise de mass media. "Mulţime în delir", "filmarea cu împuşcarea soţilor Ceauşescu", "imaginile cu mulţimea din Piaţa Revoluţiei", "imaginile cu tinerii loviţi în stradă", scena balconului, imaginile cu steagurile găurite, "puhoi de lume agitată" -- toate sunt imagini puternice, simbolice, la care tinerii au acces prin intermediul ziarelor, televiziunii şi internetului.
Din acest punct de vedere, generaţia post-comunistă diferă de generaţia post-război. Cei născuţi imediat după 1944 au simţit, fără discuţie, urmările războiului cel puţin în aceeaşi măsură în care tinerii de 20 de ani de astăzi au simţit efectele comunismului. Însă tehnologia comunicării publice era cu totul alta, iar cei are au acum în jur de 60-70 de ani au fost mult mai puţin expuşi bombardamentului periodic cu imagini-memento transmise pe canale multiple. Cel puţin în acest fel, comunismul şi căderea acestuia sunt mult mai prezente în viaţa tinerilor de azi decât fusese războiul în viaţa tinerilor din 1970.
Ceauşescu, un personaj actual
În acelaşi fel, numele lui Ceauşescu e mult mai prezent în viaţa naţiunii, la 20 de ani de la înlăturarea şi executarea sa, decât erau, acum 40 de ani, numele conducătorilor României din perioada monarhiei. Ceauşescu apare des în răspunsurile tinerilor chestionaţi de noi şi, desigur, acesta e un lucru firesc, având în vedere că evenimentele de acum 20 de ani l-au avut în centru. Însă dincolo de acest lucru, există cel puţin doi factori care fac ca Ceauşescu să fie un personaj mult mai actual, în 2009, decât erau Regele Mihai sau Ion Antonescu în 1965. Unul este tehnologia, la care am făcut referire în paragraful anterior. Celălalt este pluralismul opiniilor, care nu se manifesta în spaţiul public acum 40 de ani. Atunci, publicul avea acces la o singura versiune cu privire la căderea monarhiei şi a sistemului capitalist, în timp ce astăzi circulă liber o mulţime de variante privind caracterul real al comunismului şi al evenimentelor din 1989, variante stimulate, bineînţeles, şi de misterul care învăluie încă momentul căderii regimului autoritarist al lui Ceauşescu.
Nesiguranţă şi incertitudini
De altfel, există, între răspunsurile celor chestionaţi de noi, o serie de termeni şi fraze care exprimă nesiguranţa şi dezamăgirea: "am scăpat de comunism doar parţial", "mulţi (…) au suferit, din păcate, degeaba", "lovitură de stat mai mult decât revoluţie", "promisiuni false pentru democraţie şi un trai mai bun", "manipulare", "dezinformare", "confuzie", "faptul că cei ce au format partidele şi au ajuns în poziţii de putere au făcut parte din nomenclatura comunistă". Sunt frustrări preluate, moştenite de la părinţi, frustrări istorice, într-o anumită măsură. Iar faptul că unii tineri sunt dezamăgiţi de rezultatul unei revolte în timpul căreia nici nu se născuseră încă arată că, cel puţin la nivelul unei părţi a populaţiei, există un apăsător sentiment de neîmplinire istorică.
Pe aceeaşi linie, referirile la curaj, violenţă, riscuri şi moarte sunt mai numeroase, în micro-sondajul nostru, decât sintagmele pozitive de tip "o schimbare în bine" sau "revenirea la democraţie".
Comunismul, condamnat pentru modul în care a fost aplicat
Comunismul este, pentru tinerii pe care i-am chestionat, un regim de condamnat nu neapărat pentru ideologia sa, la care nimeni nu face referire, cât pentru încălcarea drepturilor şi libertăţilor individuale. Ceea ce nu este de mirare, pentru că dezbaterea publică privind comunismul n-a depăşit niciodată aceste graniţe în România de azi, unde ideologiile sunt de obicei trimise în plan secund.
Chiar dacă sunt, într-o anumită măsură, şcolăreşti (să nu uităm că la 18-20 de ani eşti încă obişnuit să gândească alţii pentru tine, în condiţiile în care şcoala face prea puţin pentru a stimula creativitatea şi gândirea critică), răspunsurile tinerilor chestionaţi de noi sunt în nota discursului anti-comunist promovat în genere de mass media.
"Comunismul este de condamnat, a produs multă suferinţă în rândul oamenilor. Teroarea instaurată era inimaginabilă", scrie unul dintre studenţii la jurnalism care au completat scurtul chestionar. Pentru nişte tineri obişnuiţi să se mişte liber, să nu stea la cozi şi să poată spune tot ce le trece prin cap, un regim în care toate aceste lucruri erau imposibile n-are cum să pară altfel decât inimaginabil şi condamnabil.
Unii sunt chiar tentaţi să pună pe seama lui inclusiv apucături pe care alţii le atribuie mai degrabă balcanismului: "Cred că este cauza problemelor actuale de mentalitate, a corupţiei, a obişnuinţelor proaste, cum ar fi banalul aruncat al gunoaielor pe stradă".
Ceea ce poate părea surprinzător, însă, este, pe de altă parte, îngăduinţa şi, pe alocuri, simpatia cu care mulţi dintre cei ce au răspuns la chestionar privesc ideologia comunistă. Nu e vorba doar de binecunoscuta nostalgie faţă de comunism pe care probabil că unii părinţi o transmit sârguincios urmaşilor (siguranţa locului de muncă, lucrările de infrastructură, achitarea datoriei externe -- lucruri văzute ca pozitive în comparaţie cu peisajul socio-economic de azi). Un număr relativ mare de răspunsuri se referă, însă, la comunism ca la un sistem bun, aplicat prost în cazul României.
"Eu mi-aş dori să trăiesc măcar o zi în comunism"
Este, probabil, un semn că la nivelul tinerilor din mediul universitar a început să-şi facă loc un curent prezent de multă vreme în Europa occidentală şi în Statele Unite, unde mediul academic este în general de stânga. Prima oară când am auzit teza că sistemul comunist este bun, dar n-a fost aplicat chiar cum trebuie (explicată de altcineva decât un comunist bătrân şi fanatic), mă aflam, prin 1992, în campusul Columbia University din New York. Pentru mulţi dintre cei din generaţia mea (cei care aveau 15-20 de ani în decembrie 1989), o astfel de afirmaţie pare o blasfemie, pentru că noi ştim (sau avem impresia că ştim) să discernem între un sistem viabil şi o utopie, între o ideologie care promovează valoarea şi una care condamnă la dictatura prostimii, la abuzuri şi corupţie -- având în vedere că i-am simţit efectele pe pielea noastră. Aşa se face, de altfel, că marile oraşe universitare au votat constant cu dreapta.
Stânga, însă, pare să-şi facă loc printre tinerii care n-au trăit comunismul pe pielea lor. Pe de o parte, e vorba de curiozitatea şi teribilismul vârstei ("Eu mi-aş dori să trăiesc măcar o zi în comunism"). Pe de altă parte, aceşti tineri trăiesc într-o societate în care capitalismul pare a genera corupţie şi sărăcie, aud din toate părţile că nu poţi să te îmbogăţeşti pe căi cinstite sau că înainte era mai bine şi, atunci când studiază sistemele politice, constată că în teorie lucrurile ar putea sta mult mai bine.
Unul dintre efectele acestei stări de fapt este că unii dintre tinerii născuţi odată cu căderea comunismului ajung să emită astfel de enunţuri:
"Comunismul a fost un sistem politic subestimat, prost înţeles şi lăsat pe mâna unor grandomani incompetenţi".
Sau:
"Din punct de vedere economic, comunismul a funcţionat până în momentul în care Ceauşescu a hotărât să plătească datoriile externe. Înainte de acest moment, s-au construit blocuri, drumuri, poduri, baraje".
Un alt efect este că, în 2008 şi 2009, cel mai mare oraş universitar al ţării, până acum de dreapta, a început să voteze cu stânga.
______
Citiţi mai jos răspunsurile oferite de studenţi ai FJSC la cele două întrebări din chestionarul nostru
1. Care sunt primele trei lucruri care vă vin în minte când vă gândiţi la evenimentele din decembrie 1989:
- mulţime în delir
- revoltă
- haos
- Revoluţie (în decembrie 1989 a avut loc căderea unui regim prin vărsare de sânge)
- Crimă (mii de tineri şi-au pierdut viaţa pentru a schimba ceva)
- Speranţă (deşi s-au pierdut multe vieţi atunci, oamenii erau bucuroşi că au scăpat de tiran).
- În primul rând consider că revoluţionarii şi-au dat viaţa pentru ca noi să trăim mai bine, să scăpăm de dictatură.
- Era nevoie de acea revoluţie, însă am scăpat de comunism doar parţial.
- Nu în ultimul rând, când mă gândesc la evenimentele din decembrie 1989 în minte îmi vine ideea că mulţi tineri şi nu numai au suferit, din păcate degeaba.
- filmarea cu împuşcarea soţilor Ceauşescu
- clădirea Modarom din Braşov, care încă poartă însemnele schimbului de focuri de acum 20 de ani
- imaginile cu mulţimea din Piaţa Revoluţiei din Bucureşti.
- Ceauşescu
- revoluţie
- haos
- Urmele gloanţelor de pe clădirile de la Piaţa Moghioroş.
- Poveştile părinţilor legate de adăpostirea în clădirea Romtelecom, din decembrie, când erau îngroziţi de ce se întâmplă pe Calea Victoriei.
- Execuţia celor doi soţi Ceauşescu.
- lovitură de stat mai mult decât revoluţie
- tatăl meu aproape de a fi împuşcat de persoane cu ordine sau intenţii suspecte, apărând institutul la care lucra
- promisiuni false pentru democraţie şi trai mai bun de la oameni care fuseseră şi până atunci părţi importante ale sistemului şi au continuat să lupte pentru interese personale mult mai mult decât ale poporului
- mulţimea de oameni care strigau "Jos comunismul"
- zâmbetul plin de entuziasm de pe faţa lui Iliescu
- numărul de oameni răniţi ce zăceau pe străzile reci
- huligani
- degringoladă
- neprofesionalism
- Puloverul roşu al lui Petre Roman
- Discursul întrerupt al lui Nicolae Ceauşescu
- Imaginile cu tinerii loviţi în stradă
- panică
- dezinformare
- violenţă
- steagurile găurite
- Nicolae Ceauşescu, încercând, de la balcon, să potolească mulţimea ("Alo!")
- determinarea şi hotărârea de care au dat dovadă atât de mulţi tineri, lucru destul de rar în ziua de azi
- revoluţie
- dezorganizare
- haos
- revoluţie
- mulţime
- confuzie
- căderea comunismului
- bucuria tinerilor din acea perioadă de a fi liberi
- o schimbare în bine
- Revoluţie
- Căderea comunismului
- Moartea lui Nicolae Ceauşescu
- Revoluţie care a dus la eliberarea cetăţenilor de sub comunism şi apariţia libertăţii de exprimare şi dreptul la avort
- Manipulare
- Moarte
- Sacrificiu
- Mobilizare
- Revoltă
- o mulţime de oameni furioşi luptând împotriva forţelor de ordine
- Ceauşescu strigând disperat de la balcon "Alo" în speranţa să capteze atenţia "tovarăşilor"
- Soţii Ceauşescu morţi
- revoltă
- moarte
- libertate
- Este inevitabil să nu mă gândesc, înainte de orice, la pierderile de vieţi omeneşti, la oamenii care şi-au pierdut viaţa pentru libertatea noastră, a tuturor.
- Apoi, cred că foarte important pentru noi, tinerii, este faptul că prin înlăturarea comunismului a fost recâştigat dreptul la libera exprimare. Acest drept şi altele sunt garantate de Constituţie prin schimbarea de la un regim totalitar la cel democratic.
- Confuzie
- Revoltă
- Panică
- Curaj
- Haos
- Victorie
- tinerii care au fost bătuţi şi omorâţi în Piaţa Universităţii
- faptul că cei ce au format partidele şi au ajuns în poziţii de putere au făcut parte din nomenclatura comunistă
- poveştile părinţilor mei, care au fost prezenţi la manifestaţii şi au plecat când au văzut taburi venind către centrul oraşului
- Decembrie 1989: Revoluţie
- Schimbul de focuri
- Puhoi de lume agitată
- uciderea soţilor Ceauşescu
- preluarea puterii de către Ion Iliescu
- persoanele decedate la Timişoara pentru libertatea naţională
- mulţime agitată
- discursul lui Ceauşescu
- schimbul de focuri
- înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea ţării
- înlăturarea regimului comunist şi revenirea la democraţie
- împuşcarea soţilor Ceauşescu
2. Ce părere aveţi despre comunism, având în vedere modul în care a funcţionat acest sistem la noi în ţară?
Din punctul meu de vedere, acest episod al dezvoltării ca naţiune, combinat cu accentele pseudodemocratice de după 89, a fost un real eşec, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere al conştiinţei cetăţeanului care a ajuns în ipostaza antinaţională.
Comunismul este de condamnat, a produs multă suferinţă în rândul oamenilor. Teroarea instaurată era inimaginabilă.
La noi in ţară, comunismul a fost o perioadă foarte grea, în care controlul şi manipularea erau principalele caracteristici.
Deşi este cea mai ieftină formă de conducere, nu cred că este una potrivită. Sistemul comunist nu a fost unul benefic, eşi mai există nostalgii… Majoritatea românilor care au trăit în perioada respectivă nu au o părere bună despre comunism, ceea ce înseamnă că traiul nu era chiar cel mai fericit.
Comunismul a fost o perioadă grea care presupune multe interdicţii.
Poate că în prezent lumea şi-ar dori să revină la comunism. Locuri de muncă, stabilitatea zilei de mâine. Eu mi-aş dori să trăiesc măcar o zi în comunism.
Comunismul, teoretic, poate părea o idee frumoasă, dar nu a fost niciodată aplicată cu succes din punctele de vedere relevante. În România, nu numai că s-a întâmplat aşa, dar cultul personalităţii şi aviditatea pentru bani a celor din conducere au dus la sărăcie, la o Securitate care încălca drepturi de bază ale omului şi la multe situaţii ridicole.
Perioada comunistă a fost una plină de istorie şi evenimente triste pentru majoritatea românilor. Când îmi vorbesc părinţii de comunism tot ce le rămâne de spus este "era groaznic atunci când trebuia să mergi şi să stai la cozi infernale pentru mâncare".
Comunismul a fost un sistem politic subestimat, prost înţeles şi lăsat pe mâna unor grandomani incompetenţi.
Comunismul a fost un sistem represiv, pe care noi, cei născuţi după 1989, îl cunoaştem doar din manuale, filme sau povestiri ale celor mai mari. Cred că este cauza problemelor actuale de mentalitate, a corupţiei, a obişnuinţelor proaste, cum ar fi banalul aruncat al gunoaielor pe stradă. Înţeleg comunismul ca pe un regres în viaţa culturală, în evoluţia tehnologică şi o amintire traumatizantă pentru cei reprimaţi din cauza curajului lor.
Consider că regimul comunism în România nu a avut succes deoarece s-a bazat prea mult pe urmărirea şi controlul cetăţenilor. Din punct de vedere economic, comunismul a funcţionat până în momentul în care Ceauşescu a hotărât să plătească datoriile externe. Înainte de acest moment, s-au construit blocuri, drumuri, poduri, baraje. Mai mult, puşcăriaşii au fost obligaţi să muncească.
Unele din lucrurile realizate de Cauşescu au fost bune şi benefice pentru ţară: sistemul de irigaţii din ţară care a fost lăsat de izbelişte după 1989, rata şomajului care era destul de redusă (chiar dacă pentru asta au fost create multe oraşe industriale, construite în jurul fabricilor, care după '89 au devenit oraşe-fantomă pentru că fabricile s-au închis). Însă aspecte precum raţionalizarea alimentelor şi dificultatea cu care se ieşea din ţară nu au fost tocmai pozitive.
Bine că s-a terminat!
Perioada regimului comunist a fost o perioadă foarte grea în istoria României. Existenţa restricţiilor, cenzurii şi supravegherii permanente a împiedicat evoluţia societăţii.
Părerea mea este că, pe de o parte, comunismul a avut unele părţi bune, dar, pe de altă parte, acest sistem a lăsat un gust amar celor care au trăit în acea perioadă. Eu nu pot să dau un anumit exemplu pozitiv sau negativ, care să susţină faptul că acest sistem nu a funcţionat cum a trebuit la noi în ţară, deoarece chiar când acest sistem cădea eu mă năşteam.
În perioada comunistă s-a aplicat cenzura în presă, radio şi televiziune, nu puteai să-ţi exprimi liber ideile, gândurile cu privire la regimul comunist, fapte ce contravin drepturilor şi libertăţilor omului.
În teorie comunismul reprezintă un sistem bun, însă odată implementat dispar multe din libertăţile cetăţenilor, aceştia fiind manipulaţi. Există şi părţi bune, cum ar fi excursiile elevilor ce învăţau bine, însă învăţământul consta în deformarea informaţiilor -- în special a celor legate de istorie, prin implementarea cultului personalităţii.
Contrar opiniei generale, consider că perioada comunistă a avut şi părţile ei bune, eclipsate însă de multele nereguli şi restricţii care existau la vremea aceea în sistem.
În nenumărate rânduri, ni s-a spus nouă, generaţiei postdecembriste, că suntem norocoşi că ne-am născut într-un sistem democratic şi că de acum suntem liberi, însă întrebându-i pe cei care au trăit pe pielea lor acel sistem dacă este mai bine sau nu acum, aceştia răspund că în timpul comunismului oamenii aveau locuri de muncă şi bani, dar nu aveau libertatea să se bucure de ei, iar acum au această libertate, dar nu au bani.
Din punctul meu de vedere comunismul a reprezentat un sistem bazat pe autoritate, propagandă, restricţie şi pentru asta cred că a fost un sistem nociv pentru evoluţia societăţii româneşti.
Ca orice regim politic, comunismul a avut atât efecte pozitive, cât şi efecte negative asupra poporului român. Foarte mulţi oameni critică regimul comunist, dar dacă ne gândim la faptul că rata şomajului era mai scăzută şi că în acea perioadă s-au realizat cele mai importante lucrări în domeniul infrastructurii. Cu toate acestea, îngrădirea libertăţii reprezintă pentru oricine refuzarea unui drept esenţial.
Comunismul a fost un regim care a uniformizat gândiri, personalităţi şi care a făcut ca oamenii să se perceapă ca fiind dependenâi de sistem. Dat fiind că încă avem nostalgici care regretă acea perioadă, se pare că sistemul a funcţionat destul de bine în România. Şi-a dus la îndeplinire obiectivele, chiar dacă interpretarea acestora a fost defectuoasă.
Din câte ştiu eu, sistemul comunist a fost agreat de către populaţie, până când a început să capete caracteristici totalitare. Unul dintre aspectele negative ce s-au manifestat încă de la instaurarea regimului şi s-a acutizat în timp îl constituie suprimarea liberei exprimări. Un alt aspect negativ îl constituie suprimarea dreptului la informare. Aceste măsuri au fost impuse şi respectate prin forţă.
Cred că sistemele bazate pe teoriile marxiste nu au fost aplicate cum intenţionau teoreticienii. Consider că acest sistem a fost aplicat abuziv şi în România şi că efectele nefaste pe care le-a avut ar fi putut fi reduse dacă cei în poziţiile de conducere nu ar fi folosit acest statut în scopuri personale.
Comunismul a fost după părerea mea o perioadă în care oamenii au avut de suferit. Nevoile erau mari, invers proporţionale cu drepturile.
Comunismul îngrădeşte libertatea de exprimare a indivizilor, degradează artele şi nu permite libera circulaţie. Este un regim politic care nu ar mai trebui să existe în societatea secolului 21.
Pot spune că a fost totodată o perioadă benefică, deoarece atunci România era singura ţară care nu avea datorii externe, însă întotdeauna oamenii au vrut să fie liberi cu toate că nu ştiau ce presupune acest lucru în totalitate, de aceea acum, după 20 de ani de regim democratic, mulţi au rămas la părerea că "era mai bine în comunism". Un aspect negativ al comunismului este că în acei ani exista cenzura, multe scrieri şi opere ale acelor timpuri fiind interzise, iar autorii lor fiind închişi în închisoare.
Comunismul a fost un regim care a permis transferarea puterii în mâna unui grup restrâns de oameni, în mâna partidului unic. Acesta a limitat libertăţile cetăţeneşti şi a încălcat sistematic drepturile omului. În secolul XXI, un asemenea regim nu îşi găseşte locul, având în vedere gradul de dezvoltare al societatii.